Iniţiativă lăudabilă, implementare românească…

Aţi auzit de ANELiS? Eu nu auzisem până de curând. Dar, acum vreo două săptămâni, am vazut pe siteul unei universităţi un post despre posibilitatea de acces gratuit la articole ştiinţifice de specialitate. Linkul de pe siteul respectiv m-a trimis direct la pagina http://www.infocercetare.ro, siteul proiectului ANELiS (Acces Naţional la Literatura Ştiinţifică de Specialitate). Proiectul este finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, este  dirijat de Institutul Naţional de Informare şi Documentare şi are ca obiectivul asigurarea accesului gratuit al institutiilor publice de cercetare si al universitatilor publice la publicatii electronice si baze de date de specialitate (mai multe aici). Îmi zic: excelentă iniţiativă, exact ce ne trebuia! Probabil ştiţi că specialişti români, cercetătorii, oamenii de ştiinţă au o mare problemă cu accesul la articole ştiinţifice din revistele internaţionale, motivul principal fiind banii. De exemplu, un abonament la o revistă de specialitate poate să coste de la câteva sute, până la câteva mii de euro. Există şi posibilitatea cumpărării articolelor în mod individual dar costă câteva zeci de dolari bucata şi având în vedere că nevoia de literaratură de specialitate este constantă, nu rentează. Mai convenabil ar fi ca instituţiile (universităţi, institute de cercetare, etc) să se aboneze la un publisher mare, care oferă acces la un număr semnificativ de reviste de specialitate şi astfel specialiştii din instituţia respectivă să poată accesa informaţiile pe care le caută. Din păcate, acastă practică nu este deloc răspândită în Romania, cel puţin momentan. Aşadar, cercetătorii se descurcă cum pot pentru a face rost de articole de specialitate (lucru absolut esenţial). Mai apelează la un colaborator din ţări mai vestice (unde nici nu se concepe o universitate sau o bibliotecă fără acces la revistele de specialitate importante) – “dă-mi şi mie, nene, te rog, articolul ăsta pe mail, că ştii… la noi în România n-avem…; mai împrumută un cont on-line de bibliotecă al unui prieten, tot din ţări vestice, bineînţeles, etc.

În aceste condiţii, iniţiativa ANELiS mi s-a părut o schimbare binevenită, cu atât mai mult cu cât mă dau peste cap în ultima vreme să fac rost de articolele de care am nevoie pentru muncă şi pe care, evident, îmi e foarte greu să le găsesc. Din păcate, lucrurile nu sunt aşa roz cum mi s-au părut mie, credulul. Pai să vedeţi de ce. Acesul la articole, oferit de acest proiect, s-ar face pe bază de IP. Adică, eu le zic “lucrez la Universitatea X şi am calculatorul cu IP-ul Y”. Ei transmit datele furnizorilor de articole ştiinţifice (apropo, sunt nume mari: ScienceDirect, SpringerLink, Thomson Reuters, etc) şi uite-aşa, în momentul în care vreau să downloadez un articol de la unii din publisherii de mai sus, mi se recunoaşte IP-ul şi treaba devine gratuită, nu o să-mi ceară nimeni bani. Pentru a facilita procesul, pe siteul ANELiS există chiar şi un formular de transmitere IP-uri.

Imediat ce am aflat de proiect, am completat formularul şi le-am trimis IP-ul. Apoi am aşteptat. Două săptămâni. Degeaba. Acces denied! Enervat ieri, pentru că nu am reuşit să accesez un articol ce conţinea o informaţie esenţială pentru experimentul pe care tocmai îl făceam şi gândindu-mă că UE a băgat o grămadă de bani (zeci de milioane de RON) în acest proiect pentru ca eu să am acces la acel articol, îi sun. Era ora 16.30. Nu a răspuns nimeni, probabil se terminase programul de lucru… Aşa că îi sun din nou, astăzi, mai de dimineaţă. A răspuns cineva, amabil nimic de zis, care imi spune, după ce-mi aude păsul, că degeaba le-am trimis IP-ul, că nu se pune. De fapt trebuie trimis la cineva din instituţia în care sunt angajat şi acel cineva la transmite lor mai departe. Bun, îmi zic, uşor iritat. Poate are dreptate, omu’, păi altfel poate să intre oricine pe siteul lor, să completeze formularul de trimitere IP şi apoi să aibe nea Ion din păpuşoi acces la articole ştiinţifice pe banii comunităţii. N-ar fi frumos… Dar nu mă pot abţine să mă întreb două lucruri: 1. atunci de ce dracu’ mai stă formularul ăla de trimitere IP-uri pe site, ca să-i deruteze pe inocenţii gen eu? şi 2. de ce nu e comunicată informaţia asta pe site, sau în orice alt loc  vizibil ca să ştim şi noi, “beneficiarii” proiectului ce avem de făcut? Comunicarea asta, bat-o vina, greu ne mai chinuim cu ea noi românii mai ales când lucrăm în instituţiile statului!

Apoi întreb, în mod firesc în opinia mea, dacă poate să mă informeze domnul cu care vorbeam cine este responsabil cu transmiterea IP-urilor în instituţia în care lucrez. Bănuiesc că ei, cei de la ANELiS, care se ocupă de detaliile proiectului, ar trebui să ştie cine sunt cei care se ocupă de implementarea lui în instituţii, măcar în Universităţile mari, cum este cea la care prestează subsemnatul. Nu de alta dar la noi în universitate nu ştie (normal!) nimeni cine e acea persoană. Domnul nu a ştiut să-mi spună. Bun! Şi acum eu ce fac? O să încep să alerg pe holurile şi prin toate departamentele universităţii, poate găsesc şi eu un băiat (sau o fată) să-mi ia IP-ul şi să-l trimită la ANELiS ca să am şi eu, ca omu’, acces. Că atunci când le-am dat eu IP-ul n-a fost bine. Ah, şi ce m-a mai supărat: domnul mi-a spus că îşi aduce aminte că a primit mailul meu cu IP-ul. Dar nu s-a obosit nimeni să-mi dea şi mie un semn înapoi, eventual cu instrucţiuni clare despre ce am de făcut că să pot accesa articolele alea.

Hai că v-am plictisit deja, vroiam doar să transmit că apreciez enorm iniţiativa proiectului dar sunt dezamăgit maxim de modul de implementare. Nu ştiu, poate alţi cercetători beneficiază deja de acces gratuit la articole, ceea ce m-ar bucura enorm. Sper să fie probleme numai la mine (oricum o să am şi eu acces, că nu mă las!). Şi ar fi cazul ca proiectul să funcţioneze şi să-şi atingă scopul având în vedere că e vorba de mulţi bani cheltuiţi.